Nicolae Cosniceru

La sfarsitul anilor ’90 si inceputul anilor 2000 diverse tentative de a da un impuls miscarii fotografice in Romania s-au derulat sporadic sau cu o oarecare continuitate pe parcursul a cativa ani. Vestea aparitiei unui festival de fotografie la Vama Veche m-a facut curios si dornic sa aflu mai multe, insa nu am reusit sa ajung la primele editii.
La un moment dat s-a intamplat. Am ajuns la VSLO si am descoperit o mana de oameni entuziasti care au reusit sa adune in jurul lor un grup de alti oameni entuziasti dispusi sa impartaseasca din cunostintele si experienta lor, si astfel s-a constituit nucleul pentru un mai mare grup de oameni entuziasti dornici sa invete, sa experimenteze si sa faca parte din ceea ce s-a dovedit a fi devenit o comunitate animata de o forta motrice interna care este dragostea pentru fotografie.
Aceasta comunitate grefata pe spiritul vesnic tanar, rebel si lipsit de prejudecati al celui mai indepartat loc din Romania a generat experiente deosebite care au tinut permanent vie dorinta de a reveni in anul urmator. A devenit o tabara de creatie multidisciplinara unde ai parte de evenimente care se intampla cu o cadenta sustinuta care iti genereaza sentimente contradictorii. Este greu de suportat si placut in acelasi timp. Este inegalabil. Este greu de imaginat ceva peste. Calendarul se face in jurul ultimei saptamani din august. Nu ai cum sa lipsesti. Intalnirile „After VSLO” au concentrat pe parcursul a cateva ore esenta unei saptamani XtraLarge in care s-a trait la intensitate maxima. Fiecare a avut ceva de povestit si cu toate ca ai fost acolo, aflai ceva nou de la fiecare dintre vorbitori. Si cei mai multi incheiau cu: ”Sunt dependent de VSLO”.
Pentru mine VSLO este o calatorie in timp. Ma simt ca un elev plecat de acasa fara stirea parintilor, refugiat intr-un loc unde nu ma gaseste nimeni, si am libertate deplina. Sunt out of time, out of space, just doing nothing, liber sa dau curs chemarilor. Si ce chemare poate fi mai puternica pentru mine decat fotografia? Cateva editii la rand am fost un constiincios participant la toate prezentarile, dornic sa aflu lucruri noi de la fiecare dintre cei ce aveau ceva de impartasit. Fac acest lucru cu o placere deosebita ori de care ori am ocazia.
Insa nu a fost doar atat. Catalin Rudolf & echipa m-au invitat sa vin si eu cu ceva. Din postura celui investit cu responsbilitatea sustinerii unei prezentari, am incercat sa aleg teme diverse, in special din randul celor care nu erau in mainstream-ul orizontului de asteptare. Mi-am asumat abordarea unor teme mai putin folosite in viata de zi cu zi a unui practicant al fotografiei, si implicit riscul de a avea un numar restrans de participanti si mai ales de „simpatizanti”. Mi s-a parut important ca celor curiosi si deschisi, indiferent cati sunt, sa li se starneasca interesul spre zone la care se gandeau mai putin. In ciuda lipsei de „appealing”, numarul de participanti la aceste prezentari a depasit, recunosc, asteptarile mele, si unii dintre ei mi-au marturisit bucuria de a fi venit in contact cu niste informatii despre un domeniu mai putin explorat, si bucuria experimentului pe aceasta linie. Cat de multumitoare au fost primele rezultate, sau cat de bine apreciate, este un lucru absolut neesential. Cate persoane privesc, atatea evaluari. Important este ca fiecare sa creada in ceea ce face si sa isi gaseasca o cale pe care sa o urmeze. Drumul nu este usor si cel mai posibil, rezultatele nu se vor vedea imediat. Important este sa iti doresti si sa te regasesti pe acest drum.
Au fost si sunt si alte evenimente, festivaluri care graviteaza in jurul fotografiei. Intr-o tara cu o crestere vertiginoasa a numarului de pasionati de fotografie este ceva absolut normal si necesar. Care este mai bun, mai mare, mai tare? Absolut neimportant. Fiecare are particularitatea sa, si fiecare are un loc. Locul Festivalului VSLO nu il poate lua nimeni. VSLO a intrat in inima noastra si noi il tinem bine, nu are cum sa plece. Cine a fost in Vama, oriunde ar pleca si pentru oricat timp, oricaror ispitiri ar da curs, nu are cum sa uite spiritul acestui loc. Il poarta cu el. Cine a venit la VSLO va pati acelasi lucru. Festivalul Vama Sub Lumini de Oscar este o prezenta constanta si activa in actiunea de sustinere si promovare a artelor vizuale, si si-a confirmat prestigiul an de an. Spiritul Festivalului nu se poate povesti, el trebuie trait. Cei care au fost acolo stiu despre ce e vorba. Va invit sa experimentati. Acest Festival merita sa creasca si mai mult, si daca alaturi de Catalin Rudolf & echipa sa ne adunam din ce in ce mai multi, iar unii vor da si o mana de ajutor, sansa sa se intample acest lucru va fi mai mare. Va multumesc!