Fotografia a fost de la început fratele vitreg în rândul artelor. De vreme ce cu o anumită pregătire şi cu rigoarea îndeplinirii unor procedee tehnice oricine ar fi putut face fotografie, fără să fie nevoie de îndemânarea şi meşteşugul artistului, cum poate fi considerată artă? Din dorinţa de a câştiga un statut onorabil şi de a dovedi că fotografia este egală cu pictura, a fost important să se demonstreze criticilor cum imaginaţia poate fi exprimată fotografic. În acest sens, unii fotografi din secolul al XIX-lea au recurs la preluarea subiectelor convenţionale ale picturii, realizând cu minuţiozitate compoziţii care reprezentau mai mult decât simpla decupare a unui segment din realitate. Acest gen de fotografie a fost mai târziu destul de puţin abordat, însă din anii ’80 ai secolului al XX-lea, odată cu zorii postmodernismului, a devenit o preocupare importantă pentru o serie de artişti. A devenit tot mai important „to make a picture” în loc de „to take a picture”. Vom face un parcurs prin modul în care manifestările în fotografie au evoluat, vom pune accent pe artiştii care s-au exprimat prin fotografia înscenată în decursul timpului şi în special în perioada recentă, şi vom încerca să facem şi noi acelaşi lucru.
